Intreaba specialistul - Educatie

Copilul râde: "Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul"
Tânărul cântă: "Jocul şi înţelepciunea mea e iubirea"
Bătrânul tace: "Iubirea şi jocul meu e înţelepciunea"
- Lucian Blaga „Trei feţe”

Cele mai puternice şi trainice cunoştinţe sunt asimilate când nu-ţi faci nici tu, nici cei din jurul tău, din asta un scop. Iar primii ani din viaţă la asta se rezumă. Cea mai simplă şi bună metodă este jocul. Jocurile copilăriei sunt pline de învăţăminte pe care le înmagazinăm în noi şi apoi ne transformă în adolescentul şi omul de mai târziu. Specialiştii în educaţie şi psihologie susţin că cele mai importante însuşiri de dezvoltare sunt până la 6 ani. Să aruncăm, deci, o privire mai atentă asupra jocurilor copilăriei şi beneficiile acestora.

În casă sau afară, singur sau împreună cu alţii, cu jucării sau doar cu imaginaţia, în linişte sau într-o hărmălaie de nedescris, jocurile au cel mai mare efect de învăţarea asupra copiilor: le permite copiilor să descopere lucruri, să-şi dezvolte limbajul, să iasă din situaţii, să-şi dezvolte abilităţile sociale şi cognitive, să se dezvolte emoţional, să îşi asume riscuri, să capete încredere în sine, să înveţe din greşeli, să conducă şi să se supună unor reguli, să gândească creativ şi să îşi pună în aplicare visele. Jocul dă sens lumii lor. Fiecare are nevoie de un timp de joacă zilnic şi de o diversificarea lor.

Poate nici nu conştientizăm, dar şi cel mai simplu joc al copilăriei dezvoltă în creierul celui mic un automatism care mai târziu prinde sens. Să luăm de exemplu jocul cucu-bau. Acesta nu este doar pentru a-l face pe copil să râdă, să se ascundă. Este vorba despre învăţarea cauză-efect, despre timpul de reacţie şi imitare.

De aceea este esenţial ca, uneori, adulţii să-i expună pe cei mici, pe nesimţite, la cât mai multe experienţe de joc din care ei să înveţe cum să se raporteze la mediul înconjurător, la situaţii, la context şi la oameni. Să sugereze copiilor acele activităţi care se bazează pe cunoştinţele acumulate până acum, dar la care se adaugă mereu altele noi şi la un nivel mai dificil. Oamenii din jurul lor şi mediul în care trăiesc (familia, comunitatea, cultura, societatea) au o mare influenţă asupra jocului copiilor şi asupra direcţiei de dezvoltare a acestora.

În cartea „Einstein never uses a Flash Card” sunt enumerate cele cinci elemente care definesc jocul celor mici:
- Jocul trebuie să fie plăcut
- Jocul nu trebuie să aibă obiective extrinseci. Nu există nicio învăţare prescrisă
- Jocul trebuie să fie spontan şi voluntar
- Jocul presupune implicarea activă din partea jucătorului
- Jocul implică un element cheie „face-crede”

Alte 7 caracteristici comune ale jocului sunt enumerate de Beverlie Dietze şi Diane Kashin în „Playing and Learning”: „Jocul este activ, îl iniţiază pe copil, orientat pe proces, intrinsec, episodic, guvernat de reguli şi simbolic”.
Jocul este un lucru serios. Şi aşa trebuie să-l tratăm.

Articol scris de InSPE (www.inspe.ro) - Scoala Internationala de top din Bucuresti, care isi concentreaza eforturile pe furnizarea unei educatii echilibrate si bogate, folosind limba engleza si o abordare practica drept piloni ai programei sale.

Recomandati aceasta pagina: