Articole, informatii utile

Intre joc si invatare

"Despre un copil nu se poate spune că el creşte şi atât, trebuie să spunem că el se dezvoltă prin joc”(Jean Chateau)

Alături de învăţare, creaţie şi muncă, jocul este principala metodă prin care omul se raportează la realitatea inconjurătoare. Prin joc, omul învaţă şi in acelaşi timp se dezvoltă din toate punctele de vedere. Renumitul Claparéde spunea că individul este obligat să recurgă la joc din două motive: pentru că este incapabil să presteze o activitate serioasă din cauza dezvoltării insuficiente şi din pricina unor împrejurări care se opun îndeplinirii unei activităţi serioase care să satisfacă dorinţa respectivă. Jocul, ca şi activitate, nu oboseşte omul, deoarece răspunde tendinţelor de afirmare, refulate de necesităţile muncii, lăsând impresia unei relaxări totale.Insă raportându-ne la preşcolari, „jocul ocupă un loc important, deoarece, jucându-se, copilul işi satisface nevoia de activitate, de a acţiona cu obiectele reale sau imaginare, de a se transpune în diferite roluri şi situaţii care-l apropie de realitatea înconjurătoare”(Schiopu, 1970).

In grădiniţă, cât şi în familie, jocul este indispensabil, deoarece indiferent de momentul în care se desfăşoară, răspunde nevoii lăuntrice de a se juca a copilului.Insă ce este cel mai important de reţinut, este că grădiniţa furnizează mediul ideal pentru ca aceste jocuri să se realizeze în mod organizat.In jocurile organizate, fiecare participant are o responsabilitate de care să se achite, folosindu-şi inteligenţa şi talentul. Fiecare participant trebuie să se concentreze pe ceea ce face şi pe rezultatul final. Unele jocuri solicită forţa fizică sau au un anumit grad de complexitate, care le permite copiilor să gândească logic şi să ia propriile decizii.Indiferent de mediu, fie că este grădiniţă, fie că este familie, jocul are o serie de reguli ce trebuie respectate. In ziele noastre, întrucât societatea este intr-o continuă schimbare, iar timpul părinţilor este limitat, jocul poate deveni o corvoadă, iar uneori chiar plictisitor, din cauza caracterului repetitiv.Pentru ca timpul petrecut cu copilul dumneavoastră sa capete alte valenţe, vă propun mai jos, câteva variante de joc pe care le puteţi încerca acasă, pe stradă sau chiar în parc.

  • Lanţul tematic

În acest joc ,,lanţul” este o înşiruire de cuvinte în care noul cuvânt trebuie să înceapă cu ultima literă a cuvântului precedent. Dacă se alege un anumit domeniu, lanţul devine ,,tematic”: lanţul apelor, lanţul scriitorilor, lanţul oraşelor, lanţul plantelor, etc.
De exemplu:
Lanţul animalelor (ştiinţele naturii)
Leopard, dromader, ren, nurca, arici, iepure, elefant, etc.
Lanţul numelor (limba română)
Ana, Aurel, Luca, Alina, Augustin, Nicolae, Elena, Andrei, Ilie, Eliodor, Remus, etc.

  • Ghiceşte cine eşti!

Fiecare persoană are prins pe spate un jeton pe care este trecut numele unui personaj (scriitor, poet, personaj dintr-o poveste sau poezie cunoscută). Astfel, fiecare dintre participanţi ştie cine sunt ceilalţi, dar nu ştie cine este el.
Dintr-un săculeţ participantii îşi aleg cuvinte care ,,se leagă prin înţeles”, putând forma perechi (ghiocel-primăvară, fulg-iarnă, ghete-şireturi, etc.). Jocul continuă sub forma unui dialog între doi jucători. Pentru a-l ajuta să afle ,,cine este”, partenerul care a văzut jetonul de pe spatele colegului, încearcă să-i dea acestuia cât mai multe indicii care să-l ajute să descopere personajul.Jocul este mai interesant şi mai distractive, dacă discuţia este astfel purtată, încât să nu ducă prea repede la identificarea personajului.
Exemplu de indicii pentru:

Greieraş –  Lumea crede că eşti leneş.
                  Unui poet i-a fost milă de tine.
                  Cineva nu a vrut să te primească iarna în căsuţă.

Creangă –  Ai fost un mare scriitor.
                  Ai scris poveşti şi povestiri.
                  Te-ai născut la Humuleşti.

  • Fotbal siamez

Regulile sunt cele ale unui joc de fotbal obişnuit. Singura modificare a jocului constă în faptul că jucătorii, câte doi, vor fi legati unul de celălalt la nivelul gleznelor. Eventual se mai adaugă încă o minge.

  • Intrecerea rachetelor către Marte

Este necesară o bucată de hârtie de aproximativ un metru pătrat. O pagină dublă de ziar va fi o parte a proiectului. Hârtia va fi ataşată de un copac cu o bandă sau va fi întinsă pe jos. Hârtia va reprezenta o hartă spaţială a universului. Cu un creion roşu se va desena un disc mare colorat cu un diametru de aproximativ un metru pe harta spaţială. Mingea cea roşie va fi Marte. Următorul desen va reprezenta şi alte planete. Fiecare jucător va trebui sa facă o navă spaţială. Un jucator va fi legat la ochi. El va fi rotit de cateva ori si va incerca sa aterizeze nava lui pe Marte. Fiecare navă va avea numele unui jucător pe ea ca să se poată spună cine este mai aproape.
Lăsând deoparte aceste exemple, aş vrea să subliniez faptul că, eficienţa jocului depinde de modul în care sunt corelate sarcinile acestuia şi tema abordată. Gama jocurilor didactice este foarte variată. Pornind de la orice joc, adultul poate genera jocuri noi, adaptate diferitelor situaţii. Uneori şi copiii pot ,,inventa” reguli noi, ştiindu-se că imaginaţia şi creativitatea acestora este debordantă.

Bibliografie
IACOVLEV, V -1981, ,,Jocuri pentru copii”, EDP, Bucureşti

Educatoare: Damian Alexandra - Grădiniţa lui David

Recomandati aceasta pagina: