Articole, informatii utile

Ce pot face parintii atunci cand copiii prezinta tulburari de pronuntie?

Copiii intre 3 si 5 ani prezinta deseori  tulburari de pronuntie: fie nu emit anumite sunete (s, ş, f, r-cel mai frecvent etc.), fie le inlocuiesc sau le omit in vorbirea spontana.
 
Frecventarea gradinitei si altor medii propice ajuta mult la corectarea acestor tulburari. Uneori este necesara consultarea unui logoped pentru un diagnostic si/sau un plan de recuperare. Daca din diverse motive parintele nu se prezinta la logoped poate sa sa-l ajute el insusi pe copil. Ce poate face un parinte in aceasta situatie?
Intai, trebuie sa lucreze cu copilul pentru pregatirea aparatului fonoarticulator si pentru educarea respiratiei. Acest lucru presupune exercitii de inchidere/deschidere a gurii, imitarea mestecatului, cascatului, umflarea alternativa/simultana a obrajilor, suflat in trompete, fluiere, baloane etc.
 
Recuperarea sunetelor se produce de la simplu la complex.  Se emite intai sunetul independent, apoi se introduce in silabe, logatomi ("sa/se/si/so/su"), iar apoi in cuvinte din ce in ce mai complexe. Aici, de fapt, este partea cea mai dificila pentru parinti. Datorita  automatizarii vorbirii defectuoase la copii, parintii nu inteleg pozitia aparatului fonoarticulator pentru emiterea unui anumit sunet  si nu pot explica copilului ce anume sa faca. Aici intervine logopedul; acesta ii poate invata atat pe parinti, cat si pe copii cum sa emita corect sunetele afectate (foloseste un betisor, o spatula, preseaza anumite parti ale gurii etc.).
 
O data emis sunetul, se repeta silabe formate din sunet+vocala, vocala+sunet, sunet+vocala+sunet si alte combinatii. Cand copilul reuseste sa pronunte corect se trece la cuvinte; intai se exerseaza cuvinte formate din una-doua silabe, apoi cuvinte mai complexe.
 
In final, se exerseaza pronuntia sunetului in structuri mai complexe: propozitii, fraze, poezii etc. Acest proces poate dura luni sau chiar ani fara sprijinul unei persoane pregatite care sa ofere indicatii si asistenta de specialitate. Cu toate acestea este esential ca parintele sa se implice in corectarea pronuntiei copiilor si sa fie el insusi un exemplu de vorbire clara, coerenta. 
 
Georgiana Ungureanu – logoped
Articol - Asociatia Covorasul Fermecat

Recomandati aceasta pagina: