Articole, informatii utile

De multe ori ne intrebam daca prea multa iubire si ingaduinta duce la esec in educatia copiilor nostri. Pentru a se dezvolta constant si sanatos, un copil are nevoie de o relatie sanatoasa si permanenta cu adultii care tin cu adevarat la ei. In relatiile interumane faptele sunt mai graitoare decat vorbele. Nu toti copiii se simt cu adevarat iubiti de parinti pentru ca iubirea si afectiunea trebuie demonstrata, nu doar afirmata. Copiii vin pe lume cu anumite capacitati comportamentale si emotionale, mai tarziu invatand sa comunice verbal. Aceasta presupune sa ne manifestam iubirea fata de copil atat pe cai emotionale cat si comportamentale. Ceea ce il determina pe copil sa se simta iubit se bazeaza pe ceea ce facem si mai putin pe ceea ce spunem chiar daca ne exprimam verbal iubirea in fiecare zi. Cum sa facem acest lucru sau de ce nu este suficient ce ii oferim zilnic ? Vremurile s-au schimbat, copiii s-au schimbat si odata cu acestea modalitatea in care le putem satisface nevoile emotionale.
Copilului nu ii sunt suficiente o imbratisare, un pupic pe frunte sau obraz. Arsenalul nostru de dragoste trebuie sa includa acele intalniri directe care sa-i dea de inteles copilului ca il iubiti: o mangaiere si o usoara bataie pe umar sau pe spate, o mana trecuta prin par si de ce nu un scarpinat distractiv pe spate si altele. Acest tip de afectiune intamplatoare este un dar foarte pretios pentru copil alaturi de mentinerea contactului vizual. Modalitatile de a mentine contactul vizual ii ofera senzatia ca esti doar cu el chiar cand sunt si altii de fata: o privire mai intensa, un semn facut cu ochiul, un zambet larg urmat de acel semn de apropiere al mainii de obraz “asa cum numai tu si el v-ati obisnuit”. Nimic nu e gratuit si nefolositor pentru simplul motiv ca se creeaza o relatie speciala, trainica, de care copilul are o nevoie disperata pentru a face fata realitatilor vietii. Un element vital este iubirea neconditionata care pune pe primul loc nevoile copiilor si constituie baza unei relatii sincere si solide cu un copil.
Spre deosebire de adult, copilul inca nu este capabil sa iubeasca neconditionat sau sa manifeste asemeni unui adult sentimentul iubirii reciproce. Singura preocupare a copilului este sa se simta el iubit. El iubeste instinctiv si tot instinctiv isi cunoaste propria nevoie de a fi iubit. Copilul testeaza de la sine iubirea parintilor prin comportamentul sau, mai ales cand simte ca este neglijat din punct de vedere emotional. Daca parintii nu inteleg cum iubeste copilul, vor fi total dezorientati si exasperati cand acesta nu se va comporta asa cum au sperat ei. De multe ori copilul se poarta urat pentru ca cerseste un raspuns pozitiv la intrebarea: “Ma iubesti?”. Din experienta proprie am observat ca e mult mai usor sa formezi un copil atunci cand se simte iubit sincer. Calauzirea copilului spre ce e bine in viata este un lucru foarte important pentru acesta. Dragostea si iubirea inseamna formare, iar parintii au datoria sa-i iubeasca mai intai sincer pe copii si apoi sa le asigure toate datele necesare formarii de-a lungul anilor.

Articol trimis de Gradinita Rasarit.

Gradinita Rasarit

www.rasarit.amurtel.net

Recomandati aceasta pagina: