- Gradinite
- Angajari
- Centre educationale
- After School
- Scoli particulare
- Supraveghere
- Centre speciale
- Bebelusi
- La joaca
- Spectacole
- Calatorii
- Cumparaturi
- Vestimentatie
- Camera copilului
- Educatie si Cultura
- Sport
- Alimentatie
- Sanatate
- Igiena
- Asigurari de viata
- Daruieste
- Protectia copilului
- TV
- Utile pentru copii
- Cauta
- Contact
- Info
Articole, informatii utile
Copilul si problematica lumii moderne europene
Legile copilariei - temelie pentru educatie in pedagogia Waldorf
Copiii nostri sunt poarta spre viitor. Ei sunt cei care trebuie sa gaseasca solutia pentru provocarile globale cu care ne confruntam astazi. Acest lucru cere capacitati umane in domenii pe care de-abia incepem sa le intelegem.
Educatia de astazi trebuie sa faca posibila dezvoltarea la copii a unor astfel de capacitati care trec dincolo de simpla traditie si de cunostintele obisnuite.
Pedagogia Waldorf tinde spre acest tel. Doreste sa insoteasca in asa fel evolutia oamenilor incat acestia sa devina initiatori ai unui proces cultural. Acest ideal trebuie sa se bazeze in orice forma de educatie pe o profunda cunoastere a fiintei umane. Din perspectiva pedagogiei steineriene, copilul este o fiinta tripartita: vointa, gandirea si simtirea se determina una pe cealalta. El vine pe lume inzestrat cu daruri minunate pentru a deveni om:
- simturile - sunt porti spre lume prin care copilul se uneste, inspira, traieste tot ceea ce vine spre el din mediul ambiant - sunet, miscare, imagine, sentiment, gand.
- vointa - este bucuria de "a face" - care ii permite copilului sa se ia treptat in stapanire (mers, vorbit).
- forta de plasmuire (creativitatea, fantezia) - din care se hraneste si care ii formeaza individualitatea, cu care transforma lumea.
- bucuria de a invata - uimirea in fata vietii, a proceselor ei.
- evolutia (devenirea) - copilul este nascut pentru a evolua.
- capacitatea de a imita (sunet, miscare, imagine, traire).
- capacitatea de a se autoeduca - educatia este de fapt auto-educatie - proces in care are loc formarea copilului si individualizarea lui.
Constienti de aceste minunate daruri pe care copiii le aduc cu ei, noi, dascalii, trebuie sa ne punem legitima intrebare: care este rolul meu de invatator, calauza, model in a le pastra si ajuta sa se exprime in copil?
Rudolf Steiner afirma: "Copiii sunt tainele lui Dumnezeu cele mai greu de deslusit. lubirea, totusi, reuseste - daca staruie din greu - indeajuns".
Pornind de la aceasta convingere el aseaza educatia in gradinitele Waldorf pe principiul calauzitor "Omul invata sa fie om numai de la oameni". In acest sens, cerintele nu sunt orientate atat spre copil cat spre adult.
A educa un copil inseamna a ne educa pe noi insine. "A educa nu inseamna sa umpli un vas ci sa aprinzi un foc".
Avem dreptul sa stam in fata copilului ca invatator numai atunci cand devenim constienti ca am educat in noi:
- respectul pentru ceea ce aduce copilul cand vine pe lume; sufletul si spiritul trebuiesc percepute ca si fizicul.
- entuziasmul in fata miracolului uman care poarta in sine semintele ereditatii si eternitatii deopotriva, dar si noua fiinta in devenire.
- responabilitatea de a ocroti copilul de orice influente negative, de a-i oferi ceea ce are nevoie - acum!
- convingerea ca la baza oricarei actiuni cu si pentru copil trebuie sa stea o profunda cunoastere a omului.
- incredere, iubire si stradanie permanenta - acesta este locul unde copilul si adultul se pot intalni cu adevarat.
- descoperirea mirarii, a uimirii in fata lumii, impreuna cu copiii.
- exercitiul permanent de autocunoastere si autoeducatie.
Urmand aceste "reguli de aur" ale pedagogiei, ramanand liberi si creatori in cautarea celor mai potrivite forme de educatie - transformam educatia in arta, pusa in slujba descoperirii individualitatii fiecarui copil.
Copilul vine pe lume cu o incredere totala, care se innoieste mereu cu o nespusa nevoie de iubire si o nesfarsita putere de a ierta. El crede ca noi, adultii, suntem intelepti si buni si ca ceea ce ne caracterizeaza este altruismul. Astfel, mica planta se inalta pe trunchiul parintesc, absorbind de la acesta in egala masura binele si raul fara capacitatea de a le separa.
Jean Paul spunea ca in primul septenar copilul invata mai mult decat in intreaga viata, tinand seama ca acum el cucereste ceea ce este fundamental omenesc: verticalitatea, mersul, limbajul - si prin acestea, gandirea. Educatia pedagogica Waldorf se bazeaza pe legile copilariei care guverneaza aceasta perioada:
- Copilul este o unitate in simtire, vointa si gandire . Omul este legat de lume in mai multe feluri, prin activitati fizice, sufleteste, spiritualitate. Rudolf Steiner a scos in evidenta aceasta tripla relatie si a pus-o in legatura cu organizarea trupeasca a omului, prezentand in acelasi timp si conexiunile lor.
Omul nu este o fiinta unidimensionala. Doar dezvoltarea sanatoasa a trupului si a sufletului creeaza premisele ca individualitatea spirituala sa se poata folosi de acest instrumentar, adica sa poata deveni activ.
Capul, inima si mana au semnificatie egala pentru dezvoltarea copilului. Dezvoltarea capacitatilor cognitive, morale si practice-mestesugaresti este stimulata din aceasta cauza in aceeasi masura in pedagogia Waldorf. In gradinita se vorbeste despre o"inteligenta practica". Kant afirma ca "mana este creierul exterior al omului". Cand vointa (a face) si gandirea (a sti) se intalnesc in simtire se naste "a fi". Inteligenta doar pentru "a sti" este inutila.
- Copilul este "un organ de simt" pentru toate impresiile ; pentru suras, pentru iubire, cuvinte delicate, culori, ordinea lucrurilor, dar si perceperea adevaratelor ganduri. Este insa si un organ de simt pentru nervozitatea din jur, exploziile de temperament, dezordine, inestetic etc. Orice impresie pozitiva actioneaza eliberator pentru copil, in timp ce toate impresiile negative lasa urme pentru intreaga viata, ca niste cicatrice atat in dezvoltarea armonioasa a organelor cat si in sufletul copilului.
Rudolf Steiner spune ca un copil este slujit de douasprezece simturi - in afara celor cinci cunoscute el mentioneaza: simtul Eu-lui, al miscarii, al vorbirii, al echilibrului, al caldurii, al ritmului, al vietii... Prin simturi copilul pipaie viata, o miroase, o gusta, o vede, o imbratiseaza cu toata fiinta lui. Se poate spune ca el "inspira" lumea cu tot ceea ce i se ofera, iar impresiile, senzatiile merg pana in organe, fiind plasmuite apoi in sentiment, in gandire.
- Copilul invata prin forta imitatiei . El aduce cu sine din lumile spirituale un devotament plin de incredere, care, impreuna cu fortele de vointa specifice varstei, va face ca el sa se uneasca cu lucrurile din jur prin forta imitatiei. Acesta este un proces interior care merge in profunzimea starilor sufletesti, a gandurilor si atitudinilor.
Fortele imitatiei se manifesta in joc - activitate specifica varstei in care copilul transforma lumea cu ajutorul fanteziei intr-un mod individual. De aceea jocul trebuie sa fie liber. Un educator trebuie sa stea in fata copilului ca un model demn de imitat.
Gesturile noastre, tinuta, imaginile oferite, rostirea, faptele, dar si calitatea gandurilor noastre vor fi imitate. Lucrurile insufletite, bucuria, ordinea, actiunile pline de sens vor modela creierul copilului.
Trairile in adevar vor duce la formarea moralitatii. Nu avem voie sa-i cerem copilului ceea ce noi nu-i putem da!
- Fortele care duc la crestere si fortele care actioneaza in intelegere sunt aceleasi . Trupul de viata este purtatorul acestor forte. Cand impovaram de timpuriu memoria copilului cu notiuni, cand suprasolicitam inteligenta, prematur, secatuim fortele de crestere si regenerare si ii limitam fantezia pe care se sprijina intreaga dezvoltare ulterioara a copilului.
- Omul invata sa fie om numai de la oameni.
Cel mai important pentru copil este contactul uman si perceptia directa. Copilul isi va putea dezvolta calitatile omenesti: individualitatea, comunicarea, libertatea in vointa, capacitatea de judecata, numai daca, la momentul potrivit, se poate raporta deschis, direct la personalitatea care preia in grija educatia lui.
Contactul uman in care pot fi exersate calitati morale ca respectul, veneratia, iubirea, altruismul constient, dezvolta in copil increderea in propria-i existenta.
In viata interioara aceasta se dovedeste a fi izvorul sigurantei launtrice si al echilibrului sufletesc.
Inlocuirea contactului uman cu televizorul, casetele audio-video, calculatorul, la aceasta varsta condamna copilul la pasivitate.
- Dezvoltarea cere timp. In educatie o treapta se cladeste peste alta. Trebuie sa actionam nu dupa principii generale, ci in functie de dezvoltarea copilului, de ceea ce ii este lui specific.
Pana la sapte ani noi trebuie sa-i aducem ceva copilului prin "a face" si nu prin a-l invata la nivel rational. El nu trebuie tratat niciodata ca un mic adult. Inteligenta copilului la aceasta varsta este una practica, ea sta in maini si nu in cap.
Copilul cunoaste lumea prin joc. Pentru el, Jocul este sfant si il desfasoara cu multa religiozitate. Prin Joc copiii cuprind imitand natura si mediul cultural. Prin Joc reformeaza tot ceea ce traieste in jurul lor si astfel ei creeaza un fundament pentru intelegerea ulterioara a lumii. Jocul inseamna trairea cu toate simturile, miscarea cu intreg corpul, activitatea mainilor si picioarelor. Din Joc se naste mai tarziu experienta constienta: eu pot sa transform lumea pentru ca am cuprins-o. Rudolf Steiner spune "Jocul trebuie transformat in invatare si nu invers, pentru ca Jocul are o seriozitate sfanta care trebuie pastrata in invatare".
Copiii care cresc sub presiunea de a deveni prea devreme adulti pierd posibilitatea de a face experiente importante si unice pentru treapta lor de varsta. Intr-un timp in care respectul si intelegerea pentru necesitatile copilului se pierde, noi educatorii trebuie sa le cream copiilor spatiul si timpul in care pot sa-si desfasoare cu totul existenta de copil. Acest lucru contribuie esential la independenta creatoare a varstei adulte.
- Copilaria trebuie aparata de precocitate , de coplesirea simturilor, de tot ceea ce dauneaza fanteziei copilului, de ceea ce dezvolta frica, agresivitatea, nesiguranta.
Fara o copilarie deplina, senina, intreaga viata ulterioara se inchirceste. Copilaria este izvorul unei sanatati corporale, a fortei sufletesti, a gandirii individualiste si a deschiderii spre social.
A primi si a da dragoste este un mare act de cultura specific uman care este preluat in imitatia copilului.
Material realizat de Colegiul de Educatoare de la Gradinita Waldorf CHRISTOPHORI International (sector 1)
