- Gradinite
- Angajari
- Centre educationale
- After School
- Scoli particulare
- Supraveghere
- Centre speciale
- Bebelusi
- La joaca
- Spectacole
- Calatorii
- Cumparaturi
- Vestimentatie
- Camera copilului
- Educatie si Cultura
- Sport
- Alimentatie
- Sanatate
- Igiena
- Asigurari de viata
- Daruieste
- Protectia copilului
- TV
- Utile pentru copii
- Cauta
- Contact
- Info
Articole, informatii utile
Articol de Adina Botis, Centrul Expert, Universitatea Babes-Bolyai Cluj-Napoca - adinabotis@psychology.ro
„Disciplinarea Pozitiva sau cum sa disciplinezi fara sa ranesti”, Adina Botis, Anca Tarau, Ed. ASCR, 2004
Metode care ne ajuta in disciplinare
Disciplinarea este un proces de invatare a unui comportament adecvat care cere efort si rabdare, atat din partea copilului, cat si a parintelui. Metodele de disciplinare prezentate sunt specifice pentru urmatoarele trei categorii de situatii:
- cand copilul invata unui comportament nou
- cand dorim sa consolidam un comportament
- cand copilul nu este motivat, deci “nu vrea” sa faca un anumit comportament
A. CAND COPILUL INVATA UN COMPORTAMENT
Pentru a ajuta copiii sa invete mai usor un comportament, va recomandam sa respectati urmatoarele etape:
i) Definiti clar comportamentul pe care doriti sa-l invete copilul
ex. spalatul pe maini inainte de masa.
ii) Descompuneti in pasi mici comportamentul respectiv
Cand comportamentul care trebuie invatat este prea complex pentru a permite invatarea lui globala, descompuneti comportamentul in pasi mai mici.
ex. ridicarea manecilor, pornirea robinetului, udarea mainilor, sapunirea mainilor, frecarea mainilor, limpezirea mainilor, stergerea mainilor, aranjarea manecilor.
iii) Folositi indrumarea
Indrumarea consta in a ajuta copilul pe parcursul efectuarii comportamentului in vederea facilitarii insusirii acestuia. In functie de tipul de comportament prin care se face indrumarea, aceasta poate fi:
- Indrumare fizica – atunci cand trebuie invatat un comportament motor, cum ar fi scrisul in clasa I. In acest caz, parintele conduce mana copilului, aratandu-i cum sa scrie o litera.
ex. Luati mainile copilului in mainile dumneavoastra si executati miscarile necesare spalarii mainilor.
- Indrumare verbala - consta intr-o serie de mesaje verbale transmise inaintea sau in timpul manifestarii unui comportament, legate de modul de executie a unui comportament sau de etapele parcurse in realizarea lui.
ex. In timp ce va spalati pe maini impreuna cu copilul, exprimati verbal etapele care urmeaza (acum ne sapunim…, acum ne stergem)
- Indrumare prin modelare – presupune sa oferiti copilului un model de realizare a comportamentului respectiv; astfel copilul va poate observa pe dumneavoastra, pe alti copii, personaje din filme sau din desene animate.
ex. Copilul va poate observa pe dumneavoastra sau poate urmari personajele din filme, din desene animate sau din poze care se spala pe maini pentru a vedea cum se procedeaza.
iv) Recompensati aproximarile succesive ale comportamentului dorit
E important ca in faza de invatare a unui comportament sa recompensati imediat orice aproximare a acestuia de catre copil. Astfel, el va avea curaj sa continue.
ex. Recompensati copilul chiar daca nu se sterge bine pe maini, ci doar le pune pe prosop.
v) Ignorati aproximarile succesive ale etapelor anterioare
Pe masura ce copilul progreseaza vor fi recompensate ultimele si cele mai bune aproximari ale comportamentului. Aproximarile depasite vor fi ignorate.
ex. Daca copilul stie deja sa se stearga pe maini, recompensati-l numai atunci cand executa bine etapa respectiva.
vi) Retrageti treptat indrumarea dumneavoastra
In momentul in care vedeti ca se descurca singur evitati sa-i mai spuneti ce sa faca.
ex. Daca vedeti ca stie care sunt etapele spalarii pe maini nu-i mai spuneti nimic. Astfel ii comunicati copilului ca aveti incredere in el si ca se poate descurca singur.
vii) Recompensati la intervale neregulate comportamentul dobandit
Pentru a consolida un comportament e important sa incepeti sa-l recompensati doar din cand in cand, la intervale neregulate. Asigurati-va insa ca acest comportament este invatat, inainte de a trece la faza de consolidare.
ex. Recompensati efortul copilului de a se spala pe maini doar din cand in cand.
In realizarea cu succes a acestei metode este esentiala observarea micilor progrese, care, chiar daca par nesemnificative, trebuie mai intai recompensate, iar apoi consolidate! Tineti minte ca invatarea presupune efort si munca repetata!
B. CAND DORIM SA CONSOLIDAM UN COMPORTAMENT
Dupa ce ne-am asigurat ca un comportament a fost invatat, e necesar sa aplicam tehnici care duc la persistenta comportamentului in timp: (1) recompensa si (2) controlul mediului.
1. Recompensa
Cand doriti sa cresteti frecventa sau durata unui comportament, folositi metoda bazata pe recompensa.
Recompensa este o consecinta a comportamentului care creste probabilitatea acestuia de a se repeta.
1a) Tipuri de recompense:
- materiale: alimente preferate, cadouri, dulciuri, obiecte, bani etc.
- sociale: lauda, incurajarea, aprecierea, acceptarea de catre ceilalti
- activitati preferate: jocul pe calculator, vizionarea de filme sau desene animate, activitati sportive etc.
Tineti cont de faptul ca un lucru poate fi o recompensa pentru o anumita persoana, intr-o situatie specifica, dar poate sa nu mai functioneze ca si recompensa intr-o alta situatie sau pentru o alta persoana. De exemplu, lauda parintelui poate fi o recompensa pentru copil atunci cand primeste o nota buna la scoala, dar poate sa nu fie recompensa atunci cand copilul face curatenie la el in camera. Asadar, recompensa este o functie pe care o are un anumit lucru la un moment dat. Prin urmare, nu putem fi siguri ca o situatie este o recompensa decat dupa ce o aplicam si vedem efectul ei, si anume daca produce sau nu repetarea comportamentului.
Cum puteti afla care lucruri sau situatii reprezinta recompense pentru copilul dumneavoastra? Prin:
- intrebari directe: „Ce iti place mai mult?”, „Ce obiecte te atrag?”, „Ce ti-ai dori?”
-
observarea copilului: ce face mai des, care jucarie sau activitate o alege mai frecvent
Lauda si incurajarea ca recompense
Putem sa oferim cadouri unui copil de fiecare data cand el realizeaza comportamentul dorit, dar in viata reala el se va intalni foarte rar cu astfel de situatii. In viata de zi cu zi suntem recompensati prin laude, aprobari sau dezaprobari, acordarea atentiei, o atingere pe umar, o strangere de mana, un zambet, un semn de amicitie etc. Cu cat sunt mai naturale recompensele pe care le utilizam, cu atat e mai mare sansa consolidarii si persistentei comportamentului dorit. In cele ce urmeaza se va prezenta detaliat modul in care parintii pot folosi cel mai eficient recompensele naturale in relatia lor cu copiii.
Fie ca suntem copii, fie ca suntem adulti avem nevoie de recunoastere si de incurajare pe parcursul vietii. De cele mai multe ori, acestea apar sub forma de lauda.
Uneori este foarte greu sa iti dai seama care este granita dintre lauda si incurajare. Exista situatii cand lauda este o reactie naturala si potrivita momentului. De exemplu, intr-o competitie sportiva in care copilul marcheaza un gol, ar fi nefiresc daca un parinte nu ar avea o reactie spontana de bucurie insotita de comentarii laudative: „Excelent! Ce lovitura buna!””. Intr-o asemenea imprejurare, lauda devine o incurajare pentru ca este o apreciere sincera a eforturilor si realizarilor copilului. E important de retinut insa ca acceptarea si pretuirea copilului trebuie sa fie continue si neconditionate de performanta din diverse activitati ale lui. Masura in care lauda este sau nu una incurajatoare depinde de anumite detalii cum sunt:
- Intentia clara de a incuraja, nu de a controla copilul prin lauda.
- Motivatia pentru care copilul se straduieste sa realizeze ceva foarte bine. De exemplu, daca el se straduieste sa exceleze pentru a obtine atentie, pentru a se razbuna sau pentru a obtine o pozitie de putere, lauda poate provoca descurajarea copilului.
- Momentul in care copilul primeste lauda (ex. daca vine atunci cand nu se asteapta sau cand nu a actionat cu scopul de a o obtine, ci din alte motive, lauda va avea valoare de incurajare).
Prin urmare, lauda este constructiva in relatia dintre parinte si copil doar atunci cand are valoare de incurajare. De exemplu: recunoasterea si incurajarea progreselor importante, oricare ar fi ele; incurajarea in cazul in care copilul este descurajat sau are o parere proasta despre el, este speriat sau nu este constient de propriile capacitati (ex. i se poate spune: “Ai cantat foarte frumos!”).
Efectul real al laudei depinde insa foarte mult de masura in care copilul are incredere in adultul care il lauda, daca asteapta sau nu sa fie laudat si daca are tendinta de a deveni dependent de ea.
i) Idei pentru un mod eficient de a lauda
Fiti specific : subliniati cat mai exact acele elemente ale comportamentului care sunt cu siguranta reusite. De exemplu: “Eu zic ca lucrarea ta este foarte bine organizata”.
Amintiti progresele : “Scrisul tau este mult mai frumos acum” – dar fara intentia de a-l face pe copil sa se angajeze in eforturi si mai mari, extenuante pentru a se putea mentine “la nivelul asteptat”.
Combinati intotdeauna lauda cu incurajarea : Lauda exagerata poate fi descurajatoare si nu ajuta copilul prea mult in a-si crea o imagine buna despre sine. Ea trebuie astfel exprimata, incat sa se adreseze eforturilor, progreselor si realizarilor copilului sub forma recunoasterii si aprecierii lor, in acelasi timp cu exprimarea increderii in capacitatea copilului de a face fata schimbarilor vietii, oricare ar fi ele.
ii) Limbajul special al incurajarii
Este foarte important sa evitam folosirea judecatilor atunci cand evaluam eforturile copilului, pentru ca ele exprima mai mult valorile si ideile noastre decat sa ajute in vreun fel copilul sa-si dobandeasca increderea in el insusi. Astfel, este necesar efortul de a elimina din vocabular, in asemenea momente, orice judecata (ex. “bine”, “grozav”, “excelent”). Este mult mai bine ca ele sa fie inlocuite cu propozitii care exprima un inteles incurajator, cum ar fi:
Formulari care demonstreaza acceptarea:
“Pare sa-ti placa activitatea aceasta”.
“E frumos ca-ti face placere sa inveti.”
“Se vede ca-ti place foarte mult sa faci asta”.
“Daca nu esti multumit cu ceea ce a iesit, ce crezi ca ai putea face ca sa te simti mai bine in acest sens?”
“Cum te face asta sa te simti?”
Formulari ce exprima increderea:
“Cunoscandu-te, sunt sigur( a) ca ai sa reusesti.”
“Ai sa reusesti!”
“Am incredere in tine ca vei sti ce sa faci.”
“Nu-i usor deloc, dar cred ca ai sa reusesti.”
“Ai s-o scoti la capat.”
Formulari care subliniaza contributiile si aprecierile:
“Multumesc, a fost de mare ajutor ce ai facut.”
“A fost o idee buna din partea ta sa …”
“Multumesc, chiar apreciez ce ai facut, pentru ca mi-a usurat mult munca.”
“Am nevoie de ajutorul tau pentru…”
Catre toata familia: “ Chiar am petrecut un timp bun astazi! Multumesc.”
“ ?tiu ca te pricepi la... Ai vrea sa faci tu acest lucru pentru noi?”
Formulari prin care este recunoscut efortul si progresul:
“Chiar ca ai muncit mult pentru asta!”
“Mi se pare ca ai petrecut mult timp gandindu-te la acest lucru.”
“Observ ca progresezi.”
“Uita-te cat ai progresat!”
“E clar ca ai devenit mai indemanatic in…”
“Pari cam nemultumit, dar uita-te cat de mult ai progresat…”
Cuvintele de incurajare pot avea un efect invers asupra copilului, chiar de descurajare, daca sunt motivate de dorinta parintelui de a permanentiza un comportament pe care il considera “bun” sau daca exprima o atitudine de genul: “Ti-am spus eu!”. Evitati, asadar, comentariile moralizatoare sau care il „califica” pe copil, ex.: “Pare ca ai muncit, nu gluma…, “,… de ce nu poti face asta tot timpul?”; “…era si timpul!”; “…vezi ce poti face daca te straduiesti?”, s.a.m.d.
In concluzie, incurajarea presupune:
- Valorizarea si acceptarea neconditionata a copiilor, asa cum sunt ei.
- Sublinierea aspectelor pozitive ale comportamentului lor.
- Exprimarea repetata a increderii in copii, astfel incat acestia sa ajunga, la randul lor, sa aiba incredere in ei insisi.
- Recunoasterea nu numai a realizarilor, dar si a imbunatatirilor si mai ales a eforturilor pe care le face copilul.
- Multumirea pentru orice contributie pe care o aduce copilul.
1b) Recomandari pentru aplicarea recompensei
- Definiti specific comportamentul caruia doriti sa-i cresteti frecventa, durata sau intensitatea.
- Identificati care sunt pentru copil recompensele pentru comportamentul respectiv.
- Utilizati recompensele disponibile.
Ganditi-va la lucruri simple, pe care le aveti la indemana si sunt atractive pentru copil. - Treceti treptat de la recompense artificiale la recompense naturale.
Cu cat sunt mai naturale recompensele pe care le utilizam, cu atat e mai mare sansa consolidarii si persistentei comportamentului tinta. - Utilizati un repertoriu larg si alternativ de recompense, astfel incat sa nu produceti saturatie.
Daca ii dati mereu copilului aceeasi recompensa s-ar putea ca la un moment dat sa se plictiseasca de ea, si sa nu mai aiba efectul pe care l-a avut la inceput. Cu cat i-a lipsit mai mult acel lucru cu atat va avea un efect mai mare ca si recompensa. Prin urmare, in alegerea recompenselor sa aveti in vedere acest lucru. - Descrieti comportamentul in momentul in care aplicati recompensa; in acest fel facilitati invatarea.
ex.: „Ai facut curatenie la tine in camera. Bravo, sunt mandra de tine!” - Repetati verbal regula pe care se bazeaza recompensa. Exprimarea verbala a regulii faciliteaza invatarea.
ex. ”Daca duci gunoiul, poti sa te duci la Victor sa te joci.” - Invatati copilul sa-si identifice si sa-si autoadministreze recompensele.
- Comparati dimensiunile comportamentului (intensitatea, frec-venta, durata) inainte si dupa aplicarea recompensei, pentru a cunoaste efectul ei (daca este sau nu o recompensa si daca este eficienta).
- Treceti de la recompense aplicate imediat, in faza de invatare, la recompense aplicate neregulat, in faza de consolidare a unui comportament.
- Baiatul dumneavoastra este ingrijorat ca nu va avea o prezentare buna la o serbare la care trebuie sa participe.
- Fiica dumneavoastra tocmai s-a intors de la un concurs de atletism, unde si-a dat toata silinta sa castige, dar a pierdut.
iii) Situatie problema
In clasa copilului dumneavoastra au fost alegeri. El a fost nominalizat alaturi de alti doi colegi, dar pana la urma n-a fost ales si acum este foarte descurajat.
- Ce ar putea gandi despre sine?
- Cum ati incerca sa-l incurajati?
